28 May, 2011  |  Written by  |  under Despre Mine

Haha. E ciudat sa zic “keep walking”, atat timp cat eu ma deplasez tot timpul in carut. Dar ati inteles ideea.

Am cazut, dar merg mai departe. Am cazut si la propriu si la figurat. Asa cum oricine ar trebui sa faca. Sa fie persistenti in ideea lor, sa mearga pana la capat, sa se concentreze pe rezultatul final. Sa faca TOT ce tine de ei ca sa se intample visul propriu. Sa nu cedezi. Adica ce zicem la StartEvo de ceva vreme incoace

Autoritatile si-au facut treaba, l-au gasit pe omul care a dat peste mine pe trecerea de pietoni si a plecat mai departe. Multe multumiri lor. Prietenii m-au ajutat. Oameni care nu i-am cunoscut niciodata m-au ajutat. Mii de oameni au comentat si au dat mai departe apelul meu de identificare a faptasului. A fost fantastic suportul primit. Multumesc tuturor!!!

Cum ma simt acum? Sunt fericit.

Cum ma simt fizic? Ca un om calcat de masina. Ma doare cand mestec, asa ca mananc chestii lichide. Doctorul mi-a zis sa nu stranut, ca imi pleaca oasele la plimbare. Ochiul cred ca e bine, acolo sub tesutul tumefiat (arat ca Mike Tyson dupa meci). Am avut MARE noroc ca mai sunt in viata si ca tijele care imi sustin fiecare vertebra din coloana nu mi s-au facut chiselita (multumiri aici doctorilor de la Foisor, de la ortopedie, ca au facut o treaba buna cu fierataniile). Si lista continua…

Primul pas este sa ma refac fizic. Inca imi este greu sa stau la calculator (azi am intrat doar de vreo 2 ori, rapid). Si usor usor sa reintru in ritm. Ma doare, dar NU MA LAS BATUT. Iulian Craciun NU SE DA BATUT!

Va doresc INSPIRATIE maxima si va zic sa LUPTATI sa va indepliniti visurile, oricare ar fi ele. NU asteptati!

Eu sunt un luptator. Lupt pentru altii, sa vada ca tine de ei sa rezolve lucruri pe care le cred imposibile. Lupt pentru viata mea. Lupt pentru drepturile mele.

Dupa ce m-am luptat prin viata cu foarte multe situatii, multe generate de un fapt minor, cum ar fi ca sunt in carut cu rotile si ca unii oameni imi spun handicapat, pot spune ca am o rezistenta ridicata la durere si o ambitie pe masura.

Acum trebuie sa lupt din nou.

Joi, la 17.30 , am fost lovit de un Porsche Cayenne negru, cu numar de Bucuresti, pe trecerea de pietoni de la piata dorobanti. Eram pe verde, traversam impreuna cu alti oameni . Porsche-ul a plecat de la stop cat inca era rosu pentru el, m-a lovit, m-a aruncat din carut. Soferul (40 ani si ceva, grizonat, solid, 1.80, elegant imbracat) s-a dat jos, a dat carutul la o parte, s-a urcat inapoi in masina si a plecat mai departe foarte relaxat. In timpul asta eu zaceam, dupa o aterizare fortata cu capul de ciment.

Am avut noroc cu carul ca am avut doar jumate de fata compromisa, vad doar cu un ochi (sper momentan), maxilarul fracturat. Coloana mea, care este prinsa de o tija metalica (fiecare vertebra este prinsa de aceasta tija), care ma ajuta sa stau cat de cat vertical se pare ca nu a suferit mari stricaciuni. Putea sa fie mult mai rau. Pot spune ca a fost un miracol ca doar atat am patit, avand in vedere ca eu nu ma pot amortiza ca alti oameni cand cad.

Momentan, singurul meu obiectiv este sa il cunosc pe respectivul “om”. Asa ca daca stiti pe cineva care corespunde semnalmentelor si care conduce Porsche Cayenne de culoare inchisa (negru sau variatiuni de negru), v-as ramane recunoscator daca m-ati anunta de identitatea lui.

Multumesc anticipat.