Persoanele cu handicap se impart in doua categorii. Cei care sunt deprimati si cei care sunt invingatori.

Cei deprimati sunt majoritatea. Se uita, ca majoritatea oamenilor, la ce nu au. Nu au maini, nu au picioare, nu au vaz, nu au auz, nu sunt acceptati in societate.Oamenii “normali” sunt si ei deprimati la randul lor: vor mai multi bani, vor un job mai bun, o gagica mai frumoasa, o masina mai tare, orice altceva ce nu au deja. Astfel toti suntem mai mult sau mai putini handicapati

Concentrandu-se pe partea goala a paharului, oamenii devin deprimati. Si fiind deprimati sunt si mai putini productivi, motiv pentru care devin si mai deprimati. Este un cerc vicios, din care este foarte greu sa iesi.

Foarte multe persoane cu handicap (sau nu) asteapta ajutor de la altii. Put si simplu abandoneaza lupta si raman neajutorati si deprimati. Si se deprima si mai mult daca statul roman scad si mai mult banii care ii dau.

Handicapul este o piedica temporara. Trebuie sa vezi intotdeauna partea plina a paharului. Si sa te agiti sa iti fie mai bine. Sa obtii maximul din restul vietii ale.

Povestea cu drobul de sare se potriveste majoritatii persoanelor de handicap. Pur si simplu ne blocam. Si nu putem decat sa stam pe loc, in propria noastra durere. Si este pacat.

Da-ti doua palme. Incearca sa iesi din zona asta, care este una necastigatoare. Daca ai ajuns sa iti plangi de mila, ai pierdut. Esti pierdut.

Americanii au o vorba. Cand viata iti da lamai, fa o limonada. Nu te da batut niciodata. Lupta pentru viitorul tau. Lupta pentru sansa ta. Orice mic succes este un succes. Si te vei simti mai bine si vei evolua mai repede.

Am demarat proiectul StartEvo.com – vezi poate te ajuta ideile de acolo.

Orice ai face, lupta-te. Nu ai scaun cu rotile la cap. Pune-ti creierul in miscare, altfel vei ajunge o leguma intretinuta si nu e ok.

Puterea este in tine.